Când intri pe acest site şi vezi o pagină intitulată Biserica şi tinerii se poate să gândeşti că ai dat peste cineva care abia aşteaptă să-ţi facă morală şi să te bombardeze cu citate din Biblie. Ei bine, nu este deloc aşa. Scopul nostru nu este acela de a face morală, de a critica sau a demonstra unui adolescent, printr-o avalanşă de citate, că suntem „tobă de carte”!
Pagina aceasta îşi propune să arate că între principiile promovate de Biserică şi preocupările tinerilor nu există contradicţii de fond. De exemplu: tinerii îşi doresc în primul rând să fie liberi; Biserica este cea care le respectă tinerilor întru totul această libertate, pornind de la principiul că Dumnezeu Însuşi le respectă tinerilor libertatea chiar şi atunci când refuză să ţină cont de El în lucrurile importante din viaţa lor. Dumnezeu nu impune nimănui restricţii cinice şi nu împiedică pe nimeni să fie fericit. El doar avertizează că anumite comportamente sunt dăunătoare atât fericirii proprii cât şi persoanelor pe care le iubim.
De asemenea tinerii sunt mereu îndrăgostiţi. Iar Biserica vine şi spune că iubirea este autentică atât timp cât este liberă. Şi … dacă iubim cu adevărat pe cineva, atunci ar trebui să îl iubim cu tot cu libertatea lui. Cu alte cuvinte, Biserica ne învaţă că atunci când iubim acceptăm pe celălalt aşa cum este, fără să impunem nimic, fără să vrem să-l schimbăm, fără a încerca să-l folosim pe celălalt, sub masca iubirii, pentru satisfacerea propriilor capricii sau dorinţe. Cineva spunea „iubeşte şi fă ce vrei!” Care este fundamentul iubirii propovăduit de Biserică? Îl găsim formulat de către Sf. Ap. Pavel:
„Dragostea îndelung rabdă, este binevoitoare, nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte, nu se poartă cu necuviinţă, nu se mânie, nu gândeşte răul … toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.”(I Cor. Cap. 13)
Te invităm să descoperim împreună, în acest capitol, profunzimea iubirii şi fericirii în relaţiile de cuplu.