Cuvântul pervers provine din latinescul pervertere care înseamnă a respinge. Deci, un pervers este cineva care respinge instinctele sexuale normale.
Categoria perversiunilor sexuale este foarte largă cuprinzând o serie de comportamente sexuale deviante, însă noi am ales să facem referire doar la două dintre ele (ce nu vor fi găsite catalogate drept perversiuni în studiile de specialitate, însă bunul simţ ne obligă să le încadrăm acolo unde le este locul de drept), care beneficiază de o mediatizare intensă în lumea contemporană şi se caracterizează prin realizarea excitaţiei sexuale prin contact buco-genital (cum ar fi cunnilingus, felaţie sau analingus) sau prin contact sexual anal (sodomie).
Trebuie subliniat că aceste perversiuni deturnează atât înclinaţiile instinctuale naturale (instinctul sexual) cât şi raţiunea. Acest tip de comportament sexual provine din exacerbarea viciului şi exagerarea lui până la spargerea cadrelor naturale, iar practicarea acestor comportamente deviante ucide sufletul şi ajunge să denatureze sensul relaţiei, deoarece partenerul nu este considerat ca o persoană, ci pur şi simplu ca un obiect necesar satisfacerii sexuale. Cu alte cuvinte, pentru pervers există o singură lege şi anume cea a satisfacerii dorinţelor sale.
Poetul Esop, care nu reprezintă tradiţia biblică, deci nu poate fi acuzat că ţine partea Bisericii, are o fabulă despre ruşine: Zeus, când a făcut oamenii, a rânduit în fiecare diferite înclinaţii, dar a uitat să le dăruie ruşinea. Neavând pe unde să o aşeze, îi porunci să intre prin dos. Ruşinea s-a supărat şi s-a împotrivit. Zeus şi-a susţinut cu tărie porunca iar ruşinea a zis: „Intru prin dos dacă n-o să intre şi Eros prin acelaşi loc; dacă va intra el, eu voi ieşi”. Din această perspectivă toţi perverşii sunt neruşinaţi.