Homosexualii îşi justifică comportamentul sexual făcând apel la identitatea lor sexuală pe care o prezintă ca fiind în dezacord cu identitatea „trupească” pe care o au prin naştere. Într-adevăr, identitatea sexuală este strâns legată de identitatea trupească dată de genotip, care este element corporal fundamental, baza sexualităţii şi sursa identităţii şi funcţionalităţii sexuale. Genul masculin sau feminin nu este dat doar de organele sexuale: în fiecare celulă din corpul unei persoane există un aranjament cromozomial specific – bărbătesc/femeiesc. Respingerea sau negarea identităţii sexuale insultă creaţia şi, prin aceasta, pe Creator.
Menţionăm că nu dorim ca în acest articol să condamnăm persoanele care sunt homosexuali sau lesbiene. Homosexuali sau heterosexuali suntem in aceeaşi măsură fii ai Dumnezeului Celui Viu, ne bucurăm de aceeaşi dragoste din partea Lui şi suntem cu toţii egali în faţa acestui Dumnezeu drept şi nepărtinitor. Poziţia noastră, exprimată in aceste rânduri, nu condamnă persoanele. Din punct de vedere juridic suntem pentru toleranţă, însă opinia noastră, care este opinia Bisericii, trebuie înţeleasă din punct de vedere spiritual şi moral.
Dumnezeu spune în mod constant că activităţile homosexuale reprezintă un păcat (Geneza 19:1-13), (Levitic 18:22), (Romani 1:26-27), (I Corinteni 6:9)
În Romani 1:26-27 se subliniază faptul că homosexualitatea este rezultatul respingerii şi al nesupunerii faţă de Dumnezeu. Dumnezeu nu a creat oamenii cu dorinţe homosexuale căci, dacă ar fi fost aşa, nu i-ar fi făcut încă de la început Bărbat şi Femeie. Dacă vom căuta în Biblie, vom afla că oamenii devin homosexuali din cauza păcatelor dar şi ca urmare a propriei lor alegeri în această privinţă. Homosexualul trădează iubirea la care este chemat încă din ziua creării omului, este un individualist prin excelenţă, care urmăreşte satisfacerea unor plăceri şi a unui egoism exacerbat, păcatul împotriva firii devenind, pentru el, unicul sens al existenţei.