Deşi în tratatele de psihologie apărute în ultimul timp homosexualitatea este considerată ca fiind un comportament normal, în toate tratatele apărute pană nu de mult era prezentată ca devianţă sexuală. Dacă lucrurile s-au schimbat între timp nu este obligatoriu ca ceea ce s-a spus până acum să fie fals.
Homosexualii prezintă preferinţa lor pentru persoanele de acelaşi sex ca fiind ceva înnăscut, genetic, ceva ce n-a fost ales de ei în mod deliberat. Părerile pro şi contra din lumea ştiinţifică sunt multe şi până acum nu s-a tranşat definitiv această problemă. Un lucru însă este cert: de curând a fost descifrat genomul uman în totalitate şi, cu toate astea, nici un om de ştiinţă nu poate spune că a fost descoperită gena homosexualităţii, nici că acest comportament este determinat genetic.
Simon LeVay, autorul unor studii de neurobiologie, remarcă: "Trebuie subliniat ce anume nu am descoperit. Nu am demonstrat că homosexualitatea este genetică şi nici nu am găsit o cauză genetică la homosexuali. Nu am demonstrat că homosexualii s-au născut aşa – aceasta fiind greşeala cea mai frecventă pe care o fac oamenii care interpretează studiul meu".
Pentru detalii puteţi accesa articolul în limba engleză.
Nu putem spune nici că homosexualitatea este boală. Homosexualii nu trebuie să fie etichetaţi ca fiind bolnavi. Dacă vrem să considerăm homosexualitatea ca boală nu o putem încadra decât în rândul bolilor sufleteşti. Iar un suflet bolnav nu se tratează la doctor ci în altă parte. Este dureros însă că homosexualii, în spiritul acestor vremuri, sunt convinşi că faptele lor nu sunt păcate. Hristos a venit să caute pe fiul risipitor şi să vindece pe cel bolnav dar condiţia primordială pentru recuperare este să fii conştient de starea în care te afli. Şi această analiză poţi să o faci doar luându-ţi repere sănătoase. Altfel, atunci când orbul este condus de un alt orb….