Diversele opţiuni de exprimare a sexualităţii inventate de om (comportamente sexuale atipice), în plus faţă de ceea ce Dumnezeu ne îngăduie (relaţiile normale dintre bărbat şi femeie) sunt dovada clară a libertăţii omului respectată de Creatorul său, fără a înseamna şi aprobarea Lui pentru ele.
Referindu-ne la aceste tipuri de manifestări sexuale nu putem să trecem cu vederea consecinţele pe care le au asupra sufletului: modul în care omul se raportează la sexualitate poate să-l proiecteze în sacru sau poate să-l coboare în animalic.
Faptul că manifestările sexuale atipice sunt prezente în toată istoria omenirii nu justifică practicarea lor. Ba dimpotrivă, dacă ţinem cont că în toate perioadele istorice ele sunt consemnate ca fiind practicate doar de o parte a societăţii, putem trage concluzia că aceste comportamente au fost mereu marginale şi că majoritatea indivizilor se raportau în alt mod la sexualitate.
Subliniem faptul că orice tip de comportament sexual atipic rămâne atipic şi atunci când este practicat în cadrul unei relaţii heterosexuale, nu numai în cadrul uneia homosexuale. De exemplu: sodomia într-o relaţie heterosexuală este tot sodomie, poate chiar mai gravă decât în cadrul unei relaţii homosexuale.
Din punct de vedere moral, devierile actului sexual sunt străine de bogăţia şi pacea împlinirii vieţii intime în familia creştină, însă iertarea păcatelor de către Dumnezeu este disponibilă în mod egal pentru un homosexual, la fel ca şi pentru unul care săvârşeşte adulter sau ca pentru un închinător la idoli, un ucigaş, un hoţ etc.