Ceilalţi ne influenţează într-o anumită măsura alegerile pe care le facem în viaţă. Măsura în care acceptăm această influenţă depinde de încrederea pe care o avem în forţele noastre, de informaţiile de care dispunem (experienţa de viaţă într-un anumit domeniu), VALORILE PERSONALE şi suportul din partea celorlalţi. Cu cât există similarităţi între valorile noastre personale şi cele ale grupului, cu atât adoptăm mai repede normele de conduită ale celorlalţi.
Acest lucru nu înseamnă neapărat că "intrăm în turmă". Efectul de turmă se produce atunci când adolescentul, în absenţa unei imagini de sine structurate ("Nu ştiu cine sunt/ce pot/ce vreau/ce-mi place") sau datorită unei imagini de sine negative ("Eu sunt rău/prost/laş,etc."), acceptă fără să se gândească prea mult tot ceea ce sugerează/impun ceilalţi pentru a nu fi exclus din rândul lor sau pentru a nu fi altfel decât marea majoritate. Acest fenomen e foarte frecvent la această vârstă. Astfel, adolescentul dezvoltă o anumită dependenţă de grup, când de fapt el încearcă să-şi afirme personalitatea cu nevoile şi resursele sale unice. Fără să-şi dea seama, din dorinţa de a fi la fel de "cool" ca celilalţi, a intrat în turmă. Se îmbracă în blugi cu talia joasă, deşi îi plac cei clasici, care o/îl şi avantajează. Ascultă muzică X, deşi îi place mai mult Y....Îşi impune să simtă atracţie, când, de fapt, simte repulsie... Nu are curajul să facă ce simte pentru a nu pierde suportul grupului. Încet, încet, nu-şi mai dă seama ce simte cu adevărat, ajunge să creadă că e mai bine să facă cum spun ceilalţi, dacă el tot nu are o părere clară într-o anumită privinţă. Ajunge să nu mai gândească pentru sine!
O influenţă covârşitoare o are grupul de prieteni asupra comportamentului faţa de persoanele de sex opus.